FOTO: REUTERS

CUM AI ÎNCEPUT GIMNASTICA?
La vârsta de 4 ani am pășit prima dată într-o sală de gimnastică. Părinții au fost cei care ne-au îndrumat către acest sport.

CINE AU FOST PRIMII ANTRENORI?
Primii antrenori au fost: Doina Olaru, Gabriela Eftemie și Camelia Rădulescu.

CE APARAT ÎȚI PLĂCEA CÂND ERAI LA ÎNCEPUTURILE CARIEREI?
Aparatul meu preferat a fost, este și va rămâne bârna.

CE ELEMENT ȚI S-A PĂRUT ATÂT DE DIFICIL CÂND ERAI MICĂ GIMNASTĂ, ÎNCÂT AI FOST FOARTE MÂNDRĂ DE TINE CÂND L-AI EXECUTAT CORECT?
Toate elementele pe care le-am învățat atât când eram mică, cât și pe parcursul carierei au fost dificile și bineînțeles de fiecare dată când le executam corect eram fericită, nu neaparat mândră. Nu de fiecare dată te poți duce pe aceeași mișcare. În gimnastică trebuie să înveți să redresezi greșeala.

POVESTEȘTE-NE DESPRE PRIMUL TĂU CONCURS CA GIMNASTĂ.
Primul meu concurs a fost la vârsta de 8 ani și bineînțeles plin de emotii.

CUM AI FOST SELECȚIONATĂ LA ECHIPA DE JUNIOARE?
Am fost selecționată în urma unui concurs de maestre reușit. După acest concurs am primit vestea la care visam, iar după aflarea acestei vești, mi-am dat seama că eram pe drumul cel bun și aproape de îndeplinirea visului, acela de a ajunge cel mai bun dintre cei mai buni, la care se gândește orice sportiv.

CARE A FOST PRIMA TA MEDALIE LA JUNIOARE ȘI CUM ȚI S-A PĂRUT ACEA EXPERIENȚĂ?
Primele mele medalii au fost la un campionat național de juniori, Buzău. Această experiență a fost de nedrescris, a fost o experiență unică. Aceste prime medalii mi-au adus prima ”răsplată” pentru munca depusă și mi-au dat încredere și putere de muncă pentru a atinge perfecțiunea în continuare.

CE APARATE AU TREBUIT ÎMBUNTĂȚITE TEHNIC LA JUNIOARELE MARI?
La senioare nu au trebuit îmbunătățite tehnic, ci doar perfecționate. La junioare am trecut prin această etapă, aceea de a-mi îmbunătăți elementele învățate.

CUM SE DESFĂȘURAU ANTRENAMENTELE? CE ANTRENORI AI AVUT?
Antrenamentele se desfășurau normal. Antrenorii pe care i-am avut la senioare sunt: Puia Valer(coregraf), Raluca Bugner, Liliana Cosma, Marius Vintilă, Cătălin Meran, Lucian Sandu și nu în ultimul rând Forminte Nicolae.

CE ÎNSEAMNĂ ȘCOALA PENTRU GIMNASTE? CUM FĂCEAȚI ORELE ȘI LECȚIILE?
Școala pentru gimnaste e aceeași ca și pentru ceilalți elevi.

CARE MATERIE ERA FAVORITA TA?
Materiile mele preferate au fost istoria și româna.

PRIMUL CONCURS INTERNAȚIONAL LA CARE AI PARTICIPAT LA JUNIOARĂ? POVESTEȘTE-NE CUM A FOST.
La primul concurs internațional la care am participat ca junioară am avut mult mai multe emoții ca la un concurs național, deoarece reprezentam România.

CE GIMNASTĂ DIN GENERAȚIA TA AI CONSIDERAT-O CA FIIND O ADVERSARĂ REDUTABILĂ?
Singura adversară de care mă temeam eram eu. În primul rând a trebuit să mă lupt cu mine, să trec peste obstacole și să am încredere că sunt cea mai buna.

ANII 2008 ȘI 2009 AU FOST, POATE, CEI MAI BUNI ANI AI CARIEREI TALE. CARE AR FI CELE MAI FRUMOASE AMINTIRI PE CARE LE AI DIN ACEȘTI 2 ANI?
Olimpiada de la Beijing 2008 va rămâne cea mai frumoasă amintire trăită în acest sport. A fost o experiență unică care nu poate fi descrisă în cuvinte.

ÎN 2007, ÎNAINTE DE DEBUTUL TĂU LA SENIOARE AI AVUT PARTE DE ACCIDENTAREA ACEEA LA GENUNCHI ȘI APOI 2 LUNI ÎN CARE NU AI PUTUT URCA PE APARATE. CÂT A DURAT RECUPERAREA?
Recuperarea a durat în jur de 2 luni. A fost cea mai grea revenire… Din punctul meu de vedere cel mai greu lucru din viața sportivă este să revii după o accidentare și nu oricum, ci în forță și să ai încrederea necesară de a ajunge unde erai sau poate chiar mai sus.

ÎNAINTE CU 3 LUNI DE OLIMPIADĂ AI AVUT ACEA ÎNTINDERE INGHINALĂ. BĂNUIESC CĂ TE-AI ANTRENAT TOT TIMPUL PE DURERE ȘI ȘTIU CĂ ACOLO AI CONCURAT CU DURERI FOARTE MARI, PROBLEMELE TALE AGRAVÂNDU-SE. ÎN 2009 NU ERAI COMPLET RECUPERATĂ DUPĂ ACEA FISURĂ DE FEMUR ȘI ÎNAINTE DE EUROPENELE DIN 2009 DURERILE AU REAPĂRUT. CUM AI REUȘIT SĂ TE MOBILIZEZI ȘI SĂ TE ANTRENEZI ÎN CONTINUARE, SĂ TRECI PESTE DURERE?
Durerile n-au reapărut, ele au existat tot timpul. Dorința de a-mi arăta mie în primul rând și apoi celorlalți că pot mai mult m-a mobilizat să mă antrenez în continuare.

DESCRIE-NE PUȚIN CEL MAI BUN AN AL CARIEREI TALE, ANUL 2008. CUM AI REȘIT SĂ REVII DUPĂ ACCIDENTAREA DIN 2007 ȘI SĂ ÎȚI ÎNCEPI AȘA FRUMOS CARIERA DE SENIOARĂ CU O MEDALIE DE BRONZ LA SOL ȘI UNA DE AUR LA ECHIPE LA EUROPENE?
Gândul că Olimpiada ”bate la ușă” m-a făcut să uit și să trec peste eșecul din 2007 și mi-a dat puterea de a continua să mă antrenez cu speranța de a câștiga la Olimpiadă.

ÎN OCTOMBRIE 2010 AI MAI DAT O ȘANSĂ GIMNASTICII ȘI PENTRU O SCURTĂ PERIOADĂ DE TIMP TE-AI ÎNTORS LA LOTUL NAȚIONAL. CUM AI REGĂSIT ECHIPA ȘI ATMOSFERA, MAI ALES CĂ ÎNTRE TIMP AU AVUT LOC NIȘTE SCHIMBĂRI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE COLECTIVUL DE ANTRENORI?
Da, într-adevăr mi-am dorit să arăt întregii lumi că încă nu am spus totul în gimnastică și din această cauză i-am mai dat o șansă gimnasticii. Echipa a rămas aceeași, iar în ceea ce privește atmosfera era mult mai degajată.

PE VIITOR AI DORI SĂ TE ÎNDREPȚI TOT SPRE GIMNASTICĂ SAU AI VREA SĂ FACI CU TOTUL ALTCEVA?
Deocamdată am de terminat facultatea pe care am început-o și bineînțeles de a-mi pune la punct sănătatea.

CE PĂRERE AI DESPRE NOUA GENERAȚIE DE GIMNASTE DIN ROMÂNIA? VOR PUTEA SĂ SE BATĂ LA JOCURILE OLIMPICE DIN 2012 CU MARILE PUTERI: RUSIA, CHINA ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII DE LA EGAL LA EGAL?
Am încredere în cei doi mari antrenori (Domnul Bellu și Doamna Mariana) că vor duce echipa acolo unde îi este locul.

Prima revistă dedicată gimnasticii din România a apărut anul trecut în luna decembrie și a avut mare succes printre iubitorii acestui sport.

Iată că am ocazia să vă anunț că astăzi a apărut și cel de-al doilea număr al revistei în care veți găsi un interviu deosebit cu Anamaria Tămîrjan (pagina 57), un editorial special cu piticii de la Deva dar și alte articole și interviuri interesante.

Numărul 2 al revistei îl puteți citi sau descărca de aici, iar dacă nu ați văzut încă primul număr al revistei, îl găsiți aici.

Interviul de lansare îl puteți citi pe Fangymnastics.

Ca un mic cadou pentru voi de Paște, am încercat să aflu ce anume îi place Anei așa că am supus-o unui scurt interogatoriu. Ea a fost super simpatică și mi-a răspuns la absolut tot

Ana, care este filmul tău preferat?
Filmul meu preferat este Pirații din Caraibe.

Există vreo personalitate cu care ți-ar plăcea să te întâlnești?
Starul pe care vreau să-l întâlnesc este cu siguranță Johnny Depp.

Un citat care te reprezintă sau îți place?
Citatul meu preferat și care m-a ajutat până acum este: Ești doborât, ridică-te și continuă! Luptă pentru visul tău.

Există vreo carte pe care o poți citi cu plăcere oricând sau un scriitor pe care-l preferi?
Nu pot să zic că am o carte preferată pe care aș putea-o citi la nesfârșit… Dar o scriitoare preferată am, și aceea este Stephenie Meyer.

Să înțeleg că ești fană a seriei Twilight?
Nu pot spune că sunt fană însă îmi plac poveștile cu vampiri.

Ce tip de muzică asculți în general?
Ascult cam orice… mai puțin manele și rock.

Ai vreo formație/solist preferat?
Solistul meu preferat din România este și va rămâne Andra iar din afară îmi plac: Daniel Bedingfield, Bryan Adams, Jason Mraz și Michael Jackson.

Înafară de gimnastică ce sporturi urmărești sau îți place să practici?
Pe lângă gimnastică, sporturile mele preferate și pe care le urmăresc sunt raliul și înotul.

Raliul? Înseamnă că ai și un pilot de curse preferat
Da, îmi place Valentin Porcisteanu.

Unde îți place să ieși cu prietenii?
În general îmi place să mă plimb cu mașina. Niciodată nu merg în același loc… îmi place să schimb atmosfera și locurile.

Conduci?
Da, îmi place foarte mult să conduc.

Care este orașul cel mai frumos pe care l-ai vizitat până acum?
Cel mai frumos oraș din afară este Bologna – Italia iar din România rămâne Constanța.

Ce țară ți-ar plăcea să vizitezi?
Singura țară pe care n-am vizitat-o și mi-ar plăcea s-o vizitez ar fi America.

Unde ți-ar plăcea să trăiești?
Părerea mea este că țara natală este cea mai frumoasă. Deci în concluzie… România.

Ce mașină ți-ar plăcea să conduci?
La mașini am foarte multe preferințe… dar cred că aș opta pentru un Mercedes.

Ce îți place să faci în timpul liber?
În timpul liber îmi place să mă plimb, să ascult muzică, să conduc… să fac tot ce-ar putea să mă conducă spre relaxare.

Care sunt florile tale preferate?
Cu siguranță trandafirii roșii.

La final vă las cu un mesaj din partea Anei pentru voi:
Cu ocazia Sfintei Sărbători de Paște vă urez ca Sărbătoarea Sfântă a Învierii Domnului să reverse asupra voastră sănătate, belșug și bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfântă să vă ridice sufletele spre noi trepte spirituale și să vă însoțească pașii pe drumul vieții. Hristos a înviat și un Paște fericit, dragii mei!

Ana Maria Tămârjan a fost nevoită să se retragă din gimnastică .

Mariana Bitang declară pentru PROSPORT.RO

Ana avea o problemă mai veche la spate şi am decis împreună cu părinţii, în urma unui RMN, să nu o forţăm.

Succes Ana în continuare, orice ai face!

Retrasă la începutul verii din cauza unei accidentări, Ana Maria Tămîrjan, campioana europeană şi componentă de bază a echipei de gimnastică a României care a cucerit bronzul la Jocurile Olimpice din 2008, a revenit în sala de antrenamente.

În urmă cu trei săptămîni, Ana s-a întors în sală: “Mi-am dat seama că nu am făcut destul în gimnastică. M-am întors să văd dacă pot să mai fac ceva“, a declarat Ana Maria Tămîrjan, la Digi Sport.

La începutul anului, gimnasta a suferit operaţii la ambii genunchi şi nu a reuşit să revină la forma care a consacrat-o. Astfel, neputînd să se pregătească aşa cum trebuie pentru competiţiile importante, Ana Maria a decis să-şi încheie cariera, chiar înaintea venirii la lor a Marianei Bitang şi a lui Octavian Belu.

Sursa: GSP

Tamirjan retired last year to study. After undergoing two lots of surgery on her knees earlier this year, the elegant gymnast never completely recovered or returned to a full training regimen. It seems she has decided to give it another shot, and Bellu and Bitang are clearly prepared to have her attempt it.

Anamaria is known for her elegance and power. Balance beam is her great strength and she will be a welcome addition to the Romanian bid for improvement.

In an interview for The Couch Gymnast this year, Anamaria told Beatrice Gheorghisor that her last major competition, the World Championships in 2009 remeained in her mind as “a failed objective”. ”I wanted a medal really, really badly,” she said.

Perhaps watching the girls in Rotterdam was simply too much nostalgia and too much temptation for Tamirjan. Now, the ‘Romanian Swan’ is taking another chance at getting her medal. We wish her luck.

"Nu am făcut destul în gimnastică!" - Ana

Știu că v-a fost dor de ea . Și mie mi-a fost!

Bine ai revenit și succes ANA! Să fii sănătoasă și să-ți îndeplinești toate dorințele rămase neîmplinite în gimnastică și nu numai!

Este una dintre cele mai frumoase gimnaste din România iar în 2008 şi 2009 a fost printre cele mai bune gimnaste din ţară, contribuind decisiv la prezenţa echipei României pe podiumul de la Beijing.

Din păcate, Anamaria Tămîrjan şi-a anunţat retragerea în iunie 2010. Această ştire mi-a lăsat un gust amar. M-a făcut să regret că nu am aflat mai multe despre această minunată gimnastă cât timp aş fi putut. Atunci m-am decis să o contactez, iar Ana, generoasă cum este, a fost amabilă să-mi răspundă la întrebări.

Bea: Cum eşti, Ana? Ce mai faci?

Ana: Sunt bine, mulţumesc. Sunt studentă acum – m-am înscris la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a UNEFS, Bucureşti.

Bea: Ce te-a făcut să te retragi? Când ai încetat să te mai antrenezi?

Ana: Problemele de sănătate nu m-au lăsat să mai continui. Am trecut prin operaţii chirurgicale la ambii genunchi. Prima operaţie a avut loc în noiembrie şi a doua în ianuarie. Nu m-am mai antrenat de atunci. Am făcut doar antrenamente fizice pentru recuperare.

Bea: Am observat că sunt oameni în jurul tău (mă refer cel puţin la prietena noastră dragă Gabi Drăgoi şi Corina Ungureanu) care au încercat să te încurajeze să revii în gimnastică. Care sunt şansele să revii?

Ana: Deocamdată, mă focalizez în principal pe viaţa mea personală. Voi vedea cum decurg lucrurile.

Bea: Să vorbim despre debutul tău ca şi gimnastă. Spune-ne câte ceva despre primele tale competiţii…

Ana: Orice început este greu. Depinde de fiecare cum reuşeşte să se adapteze. Pe atunci nu ştiam ce este o competiţie sau cât de importante sunt concursurile. În timp le-am înţeles importanţa.

Bea: Care a fost aparatul tău preferat ca şi junioară? A rămas acelaşi de-a lungul carierei?

Ana: La juniorat, ca şi la seniorat, aparatul meu favorit a fost bârna.

Bea: Nu ai reuşit să debutezi ca şi senioară în marile competiţii în 2007 din cauza unei accidentări aşa că unul din primele tale concursuri mari a fost Campionatul European din 2008. A fost un mare succes pentru o începătoare: în calificări ai avut al patrulea punctaj la bârnă şi sol. Ai fost surprinsă de medalia la sol?

Ana: În 2007, înainte de Campionatele Mondiale de la Stuttgart, m-am accidentat la genunchi şi nu am mai putut concura. A urmat o perioadă dificilă… recuperarea… două luni nu m-am putut urca pe aparate. Dar 2008 a fost anul meu… am început bine de la primul concurs important, Europenele de la Clermont Ferrand. Nu m-a surprins medalia de bronz de la sol deoarece m-am antrenat foarte mult şi chiar îmi doream o medalie individuală.

Bea: Al doilea concurs mare a fost Olimpiada de la Beijing. Ai fost atunci unul dintre cei mai importanţi oameni ai echipei (ai concurat la toate cele patru aparate în finala pe echipe). Cum ai descrie această experienţă? Ai înţeles atunci ce “misiune” importantă aveai?

Ana: Olimpiada a fost o provocare pentru mine. Cu trei luni înainte avusesem o întindere în zona inghinală. La început nu m-am speriat deoarece mai trecusem peste probleme de sănătate, aşa că am continuat să mă antrenez. În timpul antrenamentelor, şi la fel în timpul Olimpiadei am concurat cu dureri foarte mari. După ce s-au încheiat calificările şi finala pe echipe nu am mai putut suporta durerea şi atunci antrenorul m-a dus la un medic care mi-a făcut un MRI. Rezultatul nu a fost foarte bun. Diagnosticul pus a fost fisură de femur.

A fost o “misiune” dificilă dar am încheiat-o cu bine.

Bea: Cum a fost anul 2009 pentru tine? Mă gândesc că ai început cu o mare dorinţă de muncă (am citit că ai renunţat la vacanţa de iarnă să te poţi antrena pentru American Cup) şi la final totul a părut să iasă pe dos.

Ana: În 2009 am avut bucurii dar şi dezamăgiri. Nu mi-am revenit complet după fisura de femur iar la Campionatele Europene de la Milano aveam din nou dureri. Bucuria a venit de la medalia de argint obţinută la bârnă, pentru că bârna este aparatul meu preferat.

Bea: Care a fost cel mai fericit moment pentru tine în 2009 şi care a fost cel mai trist?

Ana: Cele mai frumoase momente din 2009 au fost medalia de la Milano şi aniversarea majoratului. Cel mai trist a fost la Mondialele de la Londra unde nu m-am putut concentra să fac un concurs bun. Nu am reuşit să mă acomodez cu sala şi echipamentele. Acele Campionate Mondiale vor rămâne în mintea mea ca un obiectiv ratat. Îmi doream foarte mult o medalie.

Bea: Care este medalia pe care o preţuieşti cel mai mult şi de ce?

Ana: Cea mai preţuită medalie este cea de la Olimpiadă pentru că a fost cel mai dificil concurs din toată cariera mea.

Bea: Am observat că fetele din lotul naţional par optimiste în legătură cu schimbările ce au avut loc după Europene (te rog să mă corectezi dacă greşesc).

Ana: Nu ştiu ce să spun, nu am lucrat niciodată cu d-na Mariana şi d-nul Bellu… deşi mi-aş fi dorit.

Bea: Aşadar, cum ţi se pare atmosfera la lotul naţional?

Ana: Nici la această întrebare nu ştiu ce să-ţi răspund pentru că m-am retras înainte ca cei doi antrenori, Mariana Bitang şi Octavian Bellu, să se întoarcă.

Blogul de gimnastică a lui Bea: http://gymnasticsnoceiling.blogspot.com

Sursa: The Couch Gymnast Magazine